Aderarea la Uniunea Europeană
România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, odată cu Bulgaria, în cadrul celui de-al cincilea val de extindere a UE spre est. Aderarea a presupus îndeplinirea unor criterii economice, politice și legislative (criteriile de la Copenhaga) și a adus acces la piața unică europeană și la fonduri structurale destinate dezvoltării regionale.
Instituțiile europene principale
La subiectele legate de UE apar frecvent instituțiile centrale ale Uniunii: Parlamentul European (cu sediul principal la Strasbourg), Comisia Europeană (Bruxelles) — organul executiv care propune legislația, Consiliul Uniunii Europene și Consiliul European (Bruxelles), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg) și Banca Centrală Europeană (Frankfurt), responsabilă de politica monetară a zonei euro.
Moneda și zona euro
România este membră UE, dar nu face parte din zona euro — moneda națională rămâne leul (RON). Pentru a adopta euro, un stat trebuie să îndeplinească criteriile de convergență de la Maastricht (inflație, deficit bugetar, datorie publică, stabilitate a cursului de schimb).
Spațiul Schengen
România a devenit membră cu drepturi depline a spațiului Schengen, cu eliminarea controalelor la toate frontierele interne (aeriene, maritime și terestre), permițând libera circulație fără controale de frontieră cu celelalte state membre Schengen.
Repere cheie
- ● 1 ianuarie 2007 — România aderă la Uniunea Europeană
- ● Bruxelles — sediul Comisiei Europene și al Consiliului European
- ● Strasbourg — sediul principal al Parlamentului European
- ● Leul (RON) — moneda națională; România nu este încă în zona euro
- ● Schengen — România face parte din spațiul Schengen, fără controale la frontierele interne
Aceste repere se combină adesea cu cerințe de tip explicație la Subiectul III — de exemplu, argumentarea avantajelor aderării la UE pentru economia sau agricultura românească.
