Formarea și extinderea Uniunii Europene: etape și tratate — rezumat BAC

Formarea și extinderea Uniunii Europene este una dintre temele cele mai „cronologice" de la BAC Geografie: ai câțiva ani-cheie, câteva tratate și câteva valuri de aderare. Dacă le așezi corect pe o axă a timpului, nu mai ai nevoie de memorare mecanică. Mai jos găsești rezumatul complet, în ordinea în care s-au petrecut evenimentele.

De ce a apărut ideea unei Europe unite

După cel de-al Doilea Război Mondial, statele vest-europene au căutat o soluție pentru ca un nou conflict între ele să devină imposibil. Ideea a fost ca resursele strategice ale vremii — cărbunele și oțelul, indispensabile industriei de armament — să fie administrate în comun. Propunerea a fost lansată de ministrul francez de externe Robert Schuman, la 9 mai 1950; de aceea, 9 mai este sărbătorită astăzi drept Ziua Europei.

Primele comunități europene (1951–1957)

• 1951 — Tratatul de la Paris creează Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
• 1957 — Tratatele de la Roma creează Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). Ele intră în vigoare în 1958.

Cele șase state fondatoare sunt: Belgia, Franța, Germania (de Vest), Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Un truc de memorare: cele trei state Benelux, plus cele trei „mari" din vestul continentului (Franța, Germania, Italia).

Valurile de extindere

Comunitatea a crescut treptat, de la 6 la 28 de membri, apoi a coborât la 27 după ieșirea Regatului Unit:

• 1973 — Danemarca, Irlanda, Regatul Unit (9 membri);
• 1981 — Grecia (10 membri);
• 1986 — Spania și Portugalia (12 membri);
• 1995 — Austria, Finlanda, Suedia (15 membri);
• 2004 — cea mai mare extindere: 10 state — Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria (25 de membri);
• 2007 — România și Bulgaria, la 1 ianuarie 2007 (27 de membri);
• 2013 — Croația (28 de membri);
• 2020 — Regatul Unit părăsește Uniunea (Brexit), la 31 ianuarie 2020 — UE rămâne cu 27 de state membre.

Merită reținut și că, prin reunificarea Germaniei din 1990, teritoriul fostei Republici Democrate Germane a intrat automat în Comunitate, fără un tratat de aderare separat.

Tratatele care au transformat Comunitatea în Uniune

• Actul Unic European (1986) — stabilește obiectivul realizării pieței unice, finalizată în 1993.
• Tratatul de la Maastricht (1992, în vigoare din 1993) — creează Uniunea Europeană propriu-zisă, introduce cetățenia europeană și pregătește moneda unică euro.
• Tratatele de la Amsterdam (1997) și Nisa (2001) — adaptează instituțiile pentru extinderile viitoare.
• Tratatul de la Lisabona (semnat în 2007, în vigoare din 2009) — reformează instituțiile, creează funcția de președinte permanent al Consiliului European și oferă statelor posibilitatea de a se retrage din UE (procedura folosită ulterior de Regatul Unit).

Cum devine un stat membru UE

Un stat care vrea să adere trebuie să fie european și să îndeplinească criteriile de la Copenhaga (stabilite în 1993): instituții democratice stabile și respectarea statului de drept și a drepturilor omului, o economie de piață funcțională și capacitatea de a prelua legislația comunitară. Drumul trece prin statutul de stat candidat, negocieri pe capitole și ratificarea tratatului de aderare de către toate statele membre. Printre statele candidate se află Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia de Nord și Turcia.

Cum apare la BAC

Formarea UE apare la Subiectul III sau la Subiectul I, cu cerințe de tipul „precizați anul aderării României la UE", „numiți un stat fondator al Comunității Economice Europene" sau „numiți un stat care a aderat în 2004 și este marcat pe hartă". Greșeli frecvente: confuzia între Tratatul de la Roma (1957, CEE) și cel de la Maastricht (1992, UE), includerea Spaniei sau a Danemarcei printre fondatori ori afirmația că România a aderat în 2004 (corect: 2007). Fii atent și la numărul actual de membri: 27, nu 28.