Lacurile României: tipuri genetice și exemple — rezumat pentru BAC

Cum se clasifică lacurile

Lacurile României se împart, în primul rând, în lacuri naturale și lacuri antropice (create de om). Lacurile naturale se clasifică apoi după originea cuvetei — adică după procesul care a format depresiunea în care se strânge apa. Această clasificare se numește genetică și este cea cerută la BAC.

Regula de memorare este simplă: aproape fiecare tip genetic de lac este legat de o anumită treaptă de relief. Lacurile glaciare sunt în munții înalți, cele carstice în zonele cu calcar, cele pe sare în depresiuni și dealuri, iar lagunele și limanurile pe litoral sau în câmpie.

Lacurile din munți

Lacuri glaciare

S-au format în circurile glaciare săpate de ghețarii cuaternari, pe crestele cele mai înalte ale Carpaților. Sunt numeroase (peste o sută), mici și adânci. Cele mai multe se află în Munții Retezat, Făgăraș, Parâng și Rodnei. Exemple de reținut:

• Bucura (Retezat) — cel mai întins lac glaciar din România;
• Zănoaga (Retezat) — cel mai adânc lac glaciar;
• Bâlea, Capra, Podragu (Făgăraș), Galeșu (Retezat), Lala (Rodnei).

Lacul vulcanic

Lacul Sfânta Ana, din craterul vulcanului stins Ciomatu (Munții Harghitei – Ciomatu, în Carpații Orientali), este singurul lac vulcanic din România. Este alimentat aproape exclusiv din precipitații.

Lacuri de baraj natural

Se formează când un râu este blocat de o alunecare sau o prăbușire de roci. Exemplul clasic este Lacul Roșu, de lângă Cheile Bicazului, format în secolul al XIX-lea prin alunecarea unui versant care a barat cursul unui pârâu. Trunchiurile de copaci rămase în apă sunt încă vizibile.

Lacuri carstice

Apar în zonele cu calcare, prin dizolvarea rocii și umplerea cu apă a unor doline sau depresiuni carstice. Exemple: lacul Zăton din Podișul Mehedinți (un lac temporar) și Ighiel, în Munții Trascău (Apuseni).

Lacurile din dealuri și depresiuni: lacurile pe sare

Lacurile pe sare (halogene) s-au format prin dizolvarea masivelor de sare sau prin prăbușirea tavanului unor vechi saline. Sunt sărate și au adesea proprietăți terapeutice, motiv pentru care în jurul lor s-au dezvoltat stațiuni balneare. Exemple: lacurile de la Sovata (Lacul Ursu, cunoscut pentru fenomenul de heliotermie — apa este mai caldă în adâncime decât la suprafață), Ocna Sibiului, Ocna Mureș, Slănic (Prahova).

Lacurile din câmpie, deltă și de pe litoral

• limanuri fluviale — formate prin bararea gurii unui râu de către aluviunile unui râu mai mare: Snagov și Căldărușani (lângă București), Oltina și Bugeac (în sudul Dobrogei, lângă Dunăre);
• lacuri de luncă — în luncile largi ale râurilor mari, în special ale Dunării; multe au fost desecate pentru agricultură;
• lacuri de crov — mici, în depresiunile de tasare ale câmpiilor cu loess, mai ales în Bărăgan;
• lacuri din Delta Dunării — Dranov, Gorgova, Roșu, Matița, Merhei;
• lagune — foste golfuri marine închise de cordoane de nisip: complexul Razim–Sinoie; Razimul este cel mai întins lac natural al țării;
• limanuri maritime — foste guri de văi închise de cordoane litorale: Techirghiol (cu nămol terapeutic, folosit în stațiunea Eforie), Tașaul.

Lacurile antropice

Lacurile create de om sunt mai ales lacuri de acumulare, construite pentru hidroenergie, alimentare cu apă, irigații și protecție împotriva inundațiilor. Cele mai cunoscute:

• Porțile de Fier I, pe Dunăre, la granița cu Serbia — cel mai mare lac de acumulare al României, împărțit cu Serbia;
• Izvorul Muntelui (lacul Bicaz), pe Bistrița — cel mai mare lac de acumulare amenajat pe un râu interior;
• Vidraru, pe Argeș, în Munții Făgăraș — cu un baraj în arc înalt de 166 m;
• salba de lacuri de pe Olt, de pe Lotru (Vidra) și de pe Siret.

Mai există heleștee și iazuri, folosite pentru piscicultură, numeroase mai ales în Podișul Moldovei (de exemplu, în Câmpia Jijiei).

Cum apare la BAC

Lacurile apar fie ca cerință directă pe harta fizică (Subiectul II: „numiți lacul marcat cu litera…”), fie ca item de asociere între un lac și tipul lui genetic sau unitatea de relief în care se află. Cele mai frecvente greșeli: confuzia dintre Lacul Roșu (de baraj natural) și Lacul Sfânta Ana (vulcanic), considerarea lui Techirghiol drept lagună și încurcarea „celui mai întins lac natural” (Razim) cu „cel mai mare lac de acumulare” (Porțile de Fier I). Când primești un lac necunoscut, gândește-te la locul în care se află: altitudinea și tipul de rocă îți spun, de cele mai multe ori, ce tip genetic este.